Timp de lectură pentru copii: 12 min
A fost odata un croitor care avea trei fii si o capra. Cum capra hranea cu laptele sau toata familia, avea nevoie de un nutret bun si in fiecare zi trebuia dusa la pascut. De asta se ocupau cei trei fii pe rand. Intr-o zi, fiul cel mare o duse la cimitir, unde iarba era foarte deasa si o lasa sa manance si sa umble in largul ei. Seara, cand urmau sa se intoarca, o intreba:
– Esti satula? Atunci, sa ne intoarcem acasa! Si o lasa in staul, legata. Cand veni tatal si intreba capra daca ii era foame, aceasta spuse ca da. Croitorul se supara si ii dadu fiului sau o ciomageala zdravana.
La fel i se intampla si cu al doilea si al treilea fiu. Tatal ii aduna pe baieti si le striga:
– Ceata de sarlatani ce sunteti! Nu va veti mai bate joc de mine! Dupa loviturile pe care le primira, baietii fugira de acasa. Astfel batranul ramase singur cu capra. A doua zi dimineata, cobora in staul si ii spuse, mangaind-o:
– Hai, animalutul meu; te duc eu la pascut.
Apoi, tragand de funie dupa el, o duse la un gard plin de verdeata. Si o lasa acolo pana la apusul soarelui. Cand merse sa o caute, o intreba:
– Caprito, esti satula?
– Atat de satula, incat n-as mai putea inghiti nici o frunza.
– Atunci, sa mergem acasa, adauga croitorul, ducand-o la staul si legand-o bine. Dar, inainte sa plece, o intreba din nou:
– Te-ai saturat de data asta? Si capra raspunse:
– Cum sa ma satur? Am stat in sant si n-am gasit nici macar o
frunza amarata. Cand auzi asta, croitorul crezu ca innebuneste, pentru ca isi dadu seama ca isi pierduse fiii fara motiv.
Furios, merse in staul, lua capra, ii sapuni capul si i-l rase. Apoi, ii spuse sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata in acea casa. Ramas singur, croitorul se intrista. Ii era dor de fiii sai, dar nimeni nu stia unde locuiau. Cel mare era ucenic in casa unui tamplar si muncise atat de mult si de bine incat la plecare invatatorul sau ii dadu o masa cu un aspect obisnuit, dar care avea o proprietate unica. Cand o punea jos si spunea „Masa, asaza-te!, imediat se acoperea cu o fata de masa alba curata si pe ea apareau o farfurie, o lingutra si o furculita.
Imagine: Georg Mühlberg (1863-1925)Si, mai mult, apareau o multime de vase pline cu bucate alese, precum si un vas mare cu vin, care-ti inveselea inima. Baiatul se gandi ca, avand acea masa, se putea hrani toata viata. Nu mai trebuia sa manance la hanuri sau ospatarii.
Foarte multumit, se hotari sa se intoarca la casa tatalui sau, croitorul, sperand ca acestuia ii trecuse supararea.
Imagine: Georg Mühlberg (1863-1925)Pe drum, intra intr-un han si hangiul il invita sa cineze cu familia sa, insa el ii multumi si ii intoarse invitatia. Ceilalti incepura sa rada, gandindu-se ca vroia sa faca o gluma. Insa baiatul puse masa in mijlocul camerei si spuse:
– Masa, asaza-te! Imediat masa se umplu cu bucate minunate.
– Serviti-va, prieteni! ii imbie tamplarul. Invitatii, vazand ca treaba era serioasa, se napustira spre mancare. Si pe masura ce vasele se goleau, erau umplute la loc. Hangiul isi spuse in gand: „Un astfel de bucatar ar fi foarte bun pentru acest han!.
In sfarsit ,toti invitatii plecara sa doarma. Hangiul cugeta si cugeta pana ce isi aduse aminte ca avea in pod o masuta veche, foarte asemanatoare cu cea a tamplarului. Si, in timp ce baiatul dormea, schimba mesele intre ele. In dimineata urmatoare, baiatul isi lua ramas bun si la pranz ajunse la casa tatalui sau, care il primi cu bratele deschise.
– Fiul meu, ce ai invatat cat ai fost plecat?
– Tata, m-am facut tamplar.
– O meserie buna, raspunse tatal. Si ce ai adus de pe unde ai umblat?
– Cel mai bun lucru pe care l-am adus este aceasta masa. Croitorul o privi, dar nu vazu nimic extraordinar.
– Este o masa fermecata, explica fiul. Cand o pun jos si ii spun: „Masa, asaza-te, se umple cu cele mai apetisante bucate. Isi adunara toti prietenii si rudele intr-o sala mare. Cand toata lumea era atenta, tamplarul rosti cuvintele magice. Dar masa ramase la fel. Baiatul se gandi ca i-or fi schimbat-o, dar invitatii rasera de el. Tatal sau se intoarse la acele si foarfecele sale, iar baiatul se angaja ca tamplar intr-un atelier.
Ce de-al doilea fiu se oprise la o moara, unde invatase meseria de morar. Pentru ca lucrase foarte bine, stapanul morii ii darui un magar foarte special, care nici nu tragea la car, nici nu suporta incarcaturi.
– Atunci la ce foloseste? intreba baiatul.
– Produce aur. Nu trebuie decat sa asezi o panza pe jos si sa spui: „Briclebric si animalul va incepe sa arunce monede de aur. Este un animal minunat! De acum inainte, cand am nevoie de bani, stiu ce trebuie sa fac! Si se hotari sa se intoarca acasa. Se intampla sa se opreasca la acelasi han ca si fratele sau. Hangiul apuca magarul de frau, dar baiatul nu il lasa.
– Nu va deranjati, am sa-l duc eu insumi la grajd si am sa-l leg, ca sa stiu de unde sa-l iau.
Aceasta treaba i se paru ciudata hangiului. Si cand vazu ca oaspetele isi baga mana in buzunar si scotea monede de aur, se hotari sa-l verifice. Ii ceru mai multi bani decat ar fi trebuit si, cum baiatul avea buzunarul gol, il ruga pe hangiu sa astepte un moment si se intoarse imediat cu mai multe monede. Hangiul fu intrigat si cu urmatoarea ocazie cand ii ceru bani, il urmari ca sa vada de unde ii scotea.
Imagine: Georg Mühlberg (1863-1925)Se uita prin gaura cheii de la usa grajdului si vazu cum strainul puse o panza pe jos si ii spuse magarului „Briclebric si imediat animalul incepu sa arunce monede de aur. Hangiul gandi ca nu ar fi rau sa aiba o asemenea minunatie in propria casa. Si, in timp ce baiatul dormea, ii schimba magarul fermecat cu unul obisnuit. Oaspetele plati si pleca, luand cu el magarul pe care il credea fermecat. Cand ajunse acasa, tatal il primi cu mare bucurie si il intreba:
– Ce ai facut, fiule?
– M-am facut morar, tata! exclama baiatul.
– Ce ai adus din calatoria ta?
– Un magar fermecat care face monede de aur. Cheama toate rudele, ca ne vom imbogati cu totii. Cand se aduna toata lumea, morarul ii spuse magarului: „Briclebric, dar nu cazu nimic. Bietul morar fu dezamagit si se gandi ca ii fusese schimbat magarul. Tatal sau se intoarse la meseria lui, iar el isi cauta de lucru la o moara apropiata. Cel de-al treilea fiu intra ca ucenic intr-un atelier de strungarie si cum era o meserie dificila, ucenicia tinu mai multa vreme. Fratii sai ii trimisera o scrisoare in care ii povestira tot ce li se intamplase si cum li se furasera comorile. Dupa ce baiatul invata meseria de strungar, vru sa se intoarca acasa, iar invatatorul sau ii oferi ca recompensa un sac, spunandu-i:
– Inauntru este o bata. Daca cineva te supara sau cauta sa se bata cu tine, nu trebuie sa spui decat: „Bata, iesi din sac“ si imediat o vei vedea napustindu-se pe spatele certaretilor, snopindu-i in bataie.
Imagine: Georg Mühlberg (1863-1925)Si nu se va opri pana nu vei striga: „Bata treci in sac. Baiatul ii multumi invatatorului si ajunse la acelasi han ca si fratii sai. Lasa sacul pe masa si incepu sa povesteasca ce lucruri minunate vazuse in calatoriile sale.
– Da, spuse el, stiu ca exista mese fermecate, magari care fac aur si alte lucruri, dar nimic nu se compara cu comoara pe care o am eu in sac. Hangiul isi ascuti auzul. „Oare ce ar putea fi? se gandi. Cu siguranta e plin cu pietre pretioase. Trebuie sa ma gandesc cum sa pun mana pe ele. Cand i se facu somn, baiatul merse la culcare si isi puse sacul drept perna. Hangiul se apropie tiptil ca sa i-l ia, dar strungarul, care se prefacea ca doarme, spuse: „Bata iesi din sac!“ si bata incepu sa il ciomageasca pe hangiu. Vazandu-l la pamant, ii spuse:
– Daca nu-mi dai masa fermecata si magarul de aur, incepem din nou.
– Imediat, imediat! raspunse omul. Strungarul porunci batei sa intre la loc in sac si hangiul ii dadu ceea ce ii ceruse. Si asa, incarcat de comori tanarul se intoarse multumit la casa tatalui sau. Croitorul ii puse fiului cel mic aceleasi intrebari ca si fratilor sai. Cand il intreba ce adusese, baiatul raspunse ca adusese o bata. Tatal il privi uimit si fiul ii explica calitatile minunate pe care bata le avea. Multumita ei, recuperase masa fermecata si magarul de aur ale fratilor sai.
– Tata, cheama-i pe amandoi, adauga si invita toate rudele, pentru ca suntem bogati. Batranul croitor isi aduna rudele, dar fara prea multa incredere.
Imagine: Georg Mühlberg (1863-1925)Atunci strungarul intinse o panza pe jos si ii spuse fratelui morar sa-i vorbeasca magarului. De-abia pronunta cuvantul „Briclebric si magarul incepu sa arunce o ploaie de ducati de aur. Fiecare aduna cate monede putu. Apoi fratele cel mare spuse mesei:
„Masuta, asaza-te si aparura multe bucate alese din care toti se infruptara. Croitorul pastra intr-un dulap acele si atele si trai fericit cu fii si comorile lor. Dar, cu toate acestea, ce se intamplase cu capra care era vinovata de plecarea de acasa a fiilor croitorului? Am sa va povestesc.
– O scoatem noi afara, spuse ursul atunci cand vulpea ii povesti ce patise.
Imagine: Georg Mühlberg (1863-1925)Mersera pana la vizuina, dar cand vazu ochii de foc ai caprei, se infricosa si nu vru sa aiba de-a face cu acel animal ciudat. Albina, vazandu-l ca fuge, il intreba ce se intamplase. Ursul ii explica; atunci aceasta se apropie si intrand in vizuina vulpii, se aseza pe capul plesuv al caprei si o intepa cu atata furie incat capra fugi mancand pamantul. Si de atunci, nimeni nu a mai auzit de ea.
Informații pentru analiza științifică
Statistica basmului | Valoare |
|---|---|
| Număr | KHM 36 |
| Aarne-Thompson-Uther-Index | ATU Typ 563 |
| Traduceri |   |
| Indicele de lizibilitate de Björnsson | 31.6 |
| Flesch-Reading-Ease Index | 41.1 |
| Flesch–Kincaid Grade-Level | 10.5 |
| Gunning Fog Index | 13.8 |
| Coleman–Liau Index | 9 |
| SMOG Index | 12 |
| Index automat de lizibilitate | 4.5 |
| Numărul de caractere | 9.189 |
| Număr de litere | 7.122 |
| Numărul de propoziții | 140 |
| Număr de cuvinte | 1.689 |
| Cuvinte medii pe propoziție | 12,06 |
| Cuvinte cu mai mult de 6 litere | 330 |
| Procentul de cuvinte lungi | 19.5% |
| Silabe totale | 3.065 |
| Silabe medii pe cuvânt | 1,81 |
| Cuvinte cu trei silabe | 385 |
| Procentaj de cuvinte cu trei silabe | 22.8% |
