Timp de lectură pentru copii: 17 min
S-a intamplat odata ca un croitor sa plece in lume. Si-ntr-o buna zi s-a nimerit sa ajunga intr-o padure intinsa. Nimeni sa nu spuna ca un biet croitor nu poate sa ajunga departe si la mare cinste, ca mare greseala ar face!… Si cum nu cunostea drumurile prin padure, la un moment dat s-a ratacit. Peste putin timp s-a lasat noaptea si, de voie de nevoie, a trebuit sa-si caute un culcus in singuratatea aceea. Si era o bezna ca nu vedeai la doi pasi site apucau fiorii.

Acu , nu-i vorba, i-ar fi fost placut sa doarma pe muschiul moale, dar teama de fiarele salbatice nu-i dadea pace. Intr-un sfirsit, se hotari sa petreaca noaptea intr-un copac. Cauta el, pe dibuite, un copac inalt si, catarindu-se pana in virf, ii multumi Domnului ca avea cu el fierul de calcat. Ca de nu l-ar fi avut, vintul, care sufla naprasnic printre crengile copacilor, l-ar fi dus cu el cine stie unde. Dupa ce stata vreo citeva ore bune pe culcusul acela de frunzare, cu inima cit un purice si abia tinindu-se sa nu cada, numai ce zari licarind o luminita ce parea ca vine de foarte aproape. Si socotind ca acolo trebuie sa fie o asezare omeneasca si ca s-ar simti mult mai bine intr-un ungher cit de mic decat pe crengile unui copac, se dadu jos cu bagare de seama si-o lua pe urmele razei aceleia de lumina. Si calauza asta luminoasa il duse la o cascioara impletita din trestie si papura. Isi facu el inima si batu cu curaj la usa, si usa odata se dadu de perete. Si-n lumina care veni dinauntru, croitorul nostru vazu un omulet batrin si incaruntit, care purta un gheroc din petice de toate culorile.
– Cine esti si ce cauti pe-aici?!… se facu auzit glasul hirsiit al mosneagului.
– sunt un biet croitor pe care l-a prins noaptea in salbaticimea asta, si te-as ruga din suflet sa ma adapostesti pana dimineata in coliba, mneatale primitoare.
– Vezi-ti mai bine de drumul tau, raspunse batrinul, morocanos, ca nu vreau sa am de-a face cu ai de hoinaresc fara nici un capatii!… Cauta-ti culcus in alta parte!
Nici nu-si termina bine vorbele, ca si vru sa-i trin-teasca usa in nas. Dar croitorul il apuca de pulpana gherocului si incepu a-l ruga atit de staruitor, ca mosneagul, care nu era chiar atit de hain la inima pe cit voia sa para, se invoi, in cele din urma, si-l lasa in coliba. Apoi ii dadu sa manince si-i facu intr-un coltisor un culcus cum nu se mai poate de bun. Si fiindca era trudit tare si abia-si simtea oasele, croitorasul adormi somn fara vise, pana dimineata. Si poate ca nu s-ar fi sculat nici atunci, de n-ar fi sarit din somn, speriat de-o larma infioratoare. Prin peretii subtiri ai cascioarei razbateau tot soiul de strigate si de mugete puternice, ca te prindea groaza, nu alta… Apucat de-un curaj neasteptat, croitorasul sari din asternut si, imbracindu-se in graba, dadu buzna afara. Si ce credeti ca-i fu dat sa vada? Un coscogea taur, negru cum ii smoala, si-o mindrete de cerb inclestati intr-o lupta apriga!… Si cu atita furie se repezeau unul asupra celuilalt, ca pamintul se cutremura si duduia de tropotul lor si vazduhul rasuna de racnetele lor turbate. Se batura ei asa care pe care, multa vreme, si croitorasul nu putu sa-si dea seama care din ei doi o sa iasa invingator. Dar, in cele din urma, cerbul fu mai ager si-l strapunse pe taur cu coarnele. Cu un muget ingrozitor, taurul se prabusi la pamint, dar cerbul nu-l slabi citusi de putin, ci-i mai dadu citeva lovituri, pana ce-l vazu dindu-si sufletul.
Croitorasul inca nu-si revenise din uimire si statea locului, parca incremenit, cand, deodata, il vazu pe cerb venind inspre el in salturi mari… Si mai inainte de-a putea fugi, cerbul se repezi la croitoras si aproape ca-l lua in furculita cu coarnele lui mari. Si-apoi, pun-te pe fuga!… Si goni cerbul peste bolovani si ponoare, si trecu vai, si dealuri, si paduri, si cimpii, parca mincind pamintul… Ca sa nu cada cumva, croitorasul se inclestase cu amindoua miinile de capetele coarnelor, dar de gindit, la nimic nu se mai gindea… Se lasase in voia sortii. Si tot timpul i se parea ca zboara… intr-un sfirsit, cerbul se opri in fata unui perete de stinca si, incetisor, il lasa pe croitoras pe-o movilita. Si multa vreme ii trebui croitorasului pana sa-si vina in fire, ca era mai mult mort decat viu din pricina hurducaturilor si-a groazei prin care trecuse. Dupa ce-l vazu ca si-a revenit oarecum, cerbul isi repezi coarnele intr-o usa care se afla in stinca, si-o izbi atit de puternic, ca odata sari usa in laturi. Si ce sa vezi, limbi groase de flacari izbucnira dinauntru, urmate de valuri-valuri de aburi desi, care-l invaluira pe cerb, ascunzindu-l privirilor!… Acu , croitorasul nu stia ce sa faca si incotro sa se indrepte, ca sa iasa din acea pustietate si sa ajunga iar intre oameni. Si-n timp ce statea el asa, cu inima indoita, si nu era in stare sa ia vreo hotarire, numai ce auzi un glas care venea parca din stinca.
Si-i striga glasul acela: – Hai, intra fara teama, ca n-o sa patesti nimic! La inceput, croitorasul sovai, dar mai apoi, minat parca de o putere ascunsa, de un indemn launtric, se supuse acelui glas imbietor. Pasi pragul usii de fier si curind ajunse intr-o sala larga, ca abia ii puteai da de capat. Acoperisul si peretii, si dusumelele salii asteia erau din bucati patrate de marmura care, de slefuite ce erau, scinteiau de-ti luau ochii. Si pe fiecare patrat se aflau sapate niste semne necunoscute. Croitorasul cata cu de-amanuntul la toate, mut de uimire, si tocmai se pregatea sa iasa afara, cand auzi din nou glasul acela. Si-i spuse glasul:
– De vei pasi pe piatra ce se afla in mijlocul salii, sa stii ca vei avea parte de o mare fericire! Cum lepadase frica si-si simtea batindu-i in piept o inima viteaza, croitorasul dadu urmare poruncii. Sub picioarele lui lespedea incepu parca sa se desprinda de celelalte si apoi cobori incet in adincime. cand lespedea se opri, croitorasul isi arunca privirea de jur imprejur si se vazu intr-o sala la fel de lunga si de spatioasa ca si cea de sus. Numai ca aici erau mai multe la care sa-ti ramina ochii si inima… In pereti erau sapate nenumarate firide si-n firidele astea stateau niste carafe de sticla stravezie, pline c-un fel de licoare colorata, ori c-un fum albastrui… Pe pardoseala salii se inaltau, una in fata alteia, doua sipete mari de clestar, si sipetele astea indata ii stirnira curiozitatea. Si-n timp ce se indrepta spre unul din ele, numai ce zari inauntru o cladire frumoasa, care semana c-un castel, inconjurata de tot felul de acareturi, de grajduri si hambare si de o multime de alte lucruri care-ti incintau ochii.
Totul era nespus de mic si lucrat intr-un chip atragator si cu foarte multa grija, de parca ar fi iesit din mina iscusita a unui mare mester, care sculptase fiecare lucrusor cu cea mai mare exactitate. De nu s-ar fi auzit inca o data glasul acela, croitorasul ar mai fi zabovit inca multa vreme sa priveasca aceste minunatii nemaivazute. Vezi insa ca glasul ii porunci sa se intoarca si sa-si indrepte privirile spre celalalt sipet de clestar. Acu , nici nu va pot spune cit de nemarginita ii fu mirarea cand vazu inauntru o fata dc-o rara frumusete… Si cum sedea ea cu gura usor intredeschisa, parea ca doarme. Si era toata infasurata in parul ei lung si auriu, ca-ntr-o mantie de pret… Ochii ii erau inchisi, dar culoarea vie si insufletita a fetei si o panglica pe care rasuflarea o facea sa freamate nu lasau nici o indoiala asupra faptului ca traieste. Croitorasul cata la fata cea frumoasa, cu inima batindu-i de uimire si incintare… Si numai ce deschise ea ochii. Si cand il vazu pe flacau, tresari si dadu un tipat de spaima si de bucurie. – O, Doamne, striga fata, se apropie ceasul izbavirii mele!… Hai repede, repede, ajuta-ma sa scap din temnita asta!… Daca tragi zavorul raclei asteia de clestar, atunci sunt scapata! Croitorul o asculta fara sovaire, si de indata ce nu se mai afla sub lacata, fata cea frumoasa ridica usurel capacul de clestar si se salta din racla. Apoi fugi intr-un ungher al salii si se infasura intr-o mantie larga. Dar nu statu mult acolo si, asezindu-se pe-o lespede, il indemna pe flacau sa se apropie de ea. Si dupa ce flacaul ii veni in preajma, fata il saruta prieteneste si-i spuse:
Izbavitorul meu cel mult dorit, Cerul te-a indreptat spre mine ca sa pui capat suferintelor pe care le indur de atita amar de vreme. Si din ziua cand ele or lua sfirsit, or incepe sa curga zilele fericirii tale. Cerul mi te-a harazit ca sot si-ti vei petrece viata alaturi de mine, care te-oi iubi pana la moarte. Si vei fi incarcat de toate bunurile pamintesti, si-o netulburata bucurie iti va umple inima. Da acum asaza-te langa mine, ca a venit timpul sa asculti povestea vietii mele. Sint fiica unui conte cu stare, si am avut nenorocul sa ramin orfana la o virsta tare frageda. Si cand au inchis ochii parintii mei, ultima lor dorinta a fost sa fiu data in grija fratelui meu mai mare, care m-a si crescut, dealtfel. Ne iubeam mult si atit de bine ne potriveam la gusturi si-n felul de-a gindi, ca am luat ho-tarirea sa nu ne casatorim niciodata, ci sa raminem impreuna pana la sfirsitul vietii. Din casa noastra nu lipseau niciodata musafirii, si megiesii si prietenii ne calcau adesea pragul. Si fata de toti eram la fel de ospitalieri. Si se intimpla ca intr-o seara sa vina calare un strain si sa bata la poarta castelului. Si sub motiv ca-i e fugarul obosit si nu mai poate ajunge pana la satul vecin, ne ruga sa-l adapostim peste noapte. Om esti, nu poti lasa pe-un drumet in ulita, fara adapost, si i-am indeplinit rugamintea cu toata cuviinta cuvenita. Acu , omul era istet la minte si priceput la povesti… Si-n timpul cinei ne tinu de urit cu tot felul de povestiri, in chipul cel mai placut cu putinta. Si atit de mult ii placu fratelui meu, ca nu se indura sa-l lase sa plece, si-l ruga sa mai ramina la noi citeva zile. Si dupa citeva clipe de sovaiala, oaspetele incuviinta. Am stat noi la masa pana seara tirziu si intr-un sfirsit a venit vremea sa ne ducem la culcare. Fratele meu l-a condus pe strain in camera lui, iar eu m-am grabit sa ajung la iatacul meu, ca eram obosita grozav si ardeam de dorinta de a-mi odihni cit mai curind madularele pe pernele cele moi. Abia atipisem si deodata am fost trezita de dulceata unui cintec armonios si plin de farmec. Si cum nu ma dumeream de unde poate sa vina, am dat s-o strig pe slujnica mea de credinta, care dormea in incaperea vecina. Dar, spre mirarea mea, mi-am dat seama ca-mi este peste putinta s-o fac.
O greutate, de parca ar fi fost o lespede, ma apasa cu putere pe piept si-o forta necunoscuta ma robea ei cu totul, ca nu mai eram in stare sa scot nici cel mai mic sunet, necum sa vorbesc. Si chiar in acelasi timp am deslusit la lumina opaitului chipul strainului. Pasamite, se strecurase inauntru, trecind prin cele doua usi care erau strasnic zavorite… Strainul nu intirzie sa se apropie de mine si-mi spuse ca, prin vrajile diavolesti care-i stateau in putinta, a facut sa rasune pana la mine in incapere acea muzica dulce. Si ca ea avusese darul de a ma trezi. Si mai adauga el ca patrunsese prin toate broastele si zavoarele in iatac, arzind de dorinta de a-mi oferi inima si mina lui…
Si atit de mare era dezgustul pe care-l simteam fata de vrajile lui, ca mi s-a pecetluit gura si nu i-am putut da nici un raspuns. Un timp el ramase nemiscat, de parca ar fi fost o stana de piatra, si parca astepta de la mine un raspuns care sa-i fie pe plac. Da cum eu nu-mi des-clestam gura si taceam chitic, incepu sa strige la mine, furios, ca o sa se razbune cumplit si c-o sa gaseasca. destule mijloace ca sa-mi infringa trufia. Si dupa ce facu spume la gura de furie, se facu nevazut. Am petrecut o noapte plina de zbucium si abia spre dimineata am pus capul jos si-am atipit. cand m-am trezit, am dat fuga la fratele meu ca sa-i aduc la cunostinta cele intimplate, dar nu l-am mai aflat in camera lui.
L-am intrebat atunci pe slujitorul lui unde e, si acesta mi-a spus ca plecase in zori la vinatoare, impreuna cu oaspetele strain. Si odata mi-a trecut un fior prin inima si ceva imi spunea c-o sa se intimple o nenorocire. M-am imbracat repede si-am poruncit sa mi se insaueze calul pe care calaream de obicei. Apoi, insotita doar de-un slujitor, am pornit in galop inspre padure. Si, ca un facut, calul slujitorului se poticni de o buturuga si-si rupse un picior. Omul nu mai putu sa ma urmeze si mi-am continuat drumul singura, gonind fara contenire. Si dupa o rariste de fagi, numai ce-l zarii pe oaspetele cel strain venind inspre mine si ducind dupa el o mindrete de cerb. Il intrebai unde l-a lasat pe fratele meu si cum de-a izbutit sa prinda vietatea asta din ochii careia siruiau lacrimile… Da in loc sa-mi raspunda omeneste, strainul incepu a ride in hohote, de haui padurea. Atunci m-a apucat si pe mine furia si, scotind un pistol ce-l aveam la mine, l-am indreptat spre fiara de om si am tras in el. Dar, ca un facut, dupa ce se izbi de pieptul lui, glontul sari inapoi si intra in capul fugarului meu… M-am prabusit la pamint si-n ast timp strainul prinse sa murmure citeva cuvinte care ma facura sa nu mai stiu de mine, si ramasei in nesimtire, de parca eram moarta. cand mi-am revenit, ma aflam in cavoul asta subpamintean, zavorita in sicriul de clestar.
Vrajitorul imi mai aparu o data si-mi spuse ca pe fratele meu l-a prefacut intr-un cerb si ca palatul si toate celelalte care-mi apartineau le facuse de-o schioapa si le inchisese in celalalt sipet de clestar. Iar pe slujitorii mei ii transformase intr-un soi de fum si-i virise in niste carafe de sticla. Si mai adause el ca de-as vrea sa ma supun, in sfirsit, vointei lui, usor i-ar fi sa le aduca pe toate la starea dinainte, ca pentru asta ar trebui numai ca sa deschida sipetul de clestar si carafele… Dar si de data asta i-am lasat fara raspuns… Daca vazu ca ma inversunam in hotarirea mea, odata se facu nevazut si ma lasa in inchisoarea asta, cuprinsa de-un somn adinc. Vezi insa ca cugetul meu era treaz, cu toate ca dormeam, si printre imaginile care mi se perindau prin minte, imi aparu si chipul mingiietor al unui tinar care venea sa ma scape de sub vraja… Si azi, cand mi-a fost dat sa deschid ochii, dupa atita vreme, l-am vazut aievea pe cel din vis. Si acela erai tu!… Si mi-am vazut visul implinit. Acu , ajuta-ma sa indeplinesc mai departe ceea ce am intrezarit in visarile mele…
Si primul lucru pe care trebuie sa-l facem, e sa asezam sipetul de clestar in care e inchis castelul pe acea lespede lata ce e in mijlocul salii. Indata ce-l asezara, lespedea se ridica impreuna cu fata cea frumoasa si tinarul croitoras, si trecu catre incaperea de sus, printr-o deschizatura ce se casca in tavan. Iar de aici, usor le fu ca sa poata ajunge afara. Fata nu intirzie nici o clipa sa deschida capacul sipetului, si era uimitor sa privesti cum se mareau si se tot mareau castelul, grajdurile, hambarele si toate celelalte acareturi, revenindu-si cu repeziciune la marimea lor de mai inainte. Dupa asta, cei doi tineri se intoarsera in pestera sub-paminteana si, tot cu ajutorul acelei lespezi, scoasera la lumina zilei carafele umplute cu fum. Si cum deschise fata carafele, fumul cel albastriu iesi afara si se prefacu in oameni. Si oamenii nu erau altii decat sluji- torii si curtenii contesei. Dar nici nu pot sa va spun cit de mare fu bucuria fetei cand din padure isi facu aparitia frate-sau, avind iarasi infatisare omeneasca. Pasamite el fusese cerbul care-i venise de hac vrajitorului intruchipat in acel taur salbatic… Si chiar in aceeasi zi, fata cea frumoasa isi tinu fagaduiala si se cununa cu fericitul croitoras, care nu-si mai incapea in piele de bucurie ca daduse peste un asemenea noroc.

Informații
Interpretări
Limbaj
„Racla de cleștar“ este un basm al Fraților Grimm care ne poartă într-o lume plină de fantezie și aventură. Povestea începe cu un croitor care pleacă în călătorie și se rătăcește într-o pădure întinsă. Când noaptea se lasă, el găsește adăpost în copac, temându-se de fiarele sălbatice. Văzând o lumină în depărtare, el ajunge la o căsuță unde întâlnește un bătrânel morocănos, care, în cele din urmă, îl primește înăuntru și îi oferă un loc de odihnă.
În timpul nopții, croitorul asistă la o luptă dintre un taur și un cerb. Cerbul câștigă bătălia și îl duce pe croitor prin peisaje spectaculoase, lăsându-l la intrarea unei peșteri unde se află o ușă de piatră. Croitorul este îndrumat de o voce misterioasă să intre și descoperă o sală vastă, strălucind de marmură și cristale.
Aici, el întâlnește două casete de cristal: într-una vede un castel în miniatură cu toate aparținuturile, iar în cealaltă o frumoasă fată adormită, acoperită de părul său auriu.
Când croitorul o eliberează pe fată, aceasta îi povestește despre nenorocirea care i-a adus captivitatea. Ea este o contesă transformată în acest mod de un vrăjitor malefic, care a vrut să-i cucerească inima. Fratele ei fusese transformat într-un cerb, slujitorii în fumul din carafe, iar castelul lor miniaturalizat și păstrat în caseta de cristal.
Cu ajutorul croitorului, contesa reușește să își elibereze fratele și slujitorii și să restaureze castelul la dimensiunea sa inițială. În final, recunoscătoare pentru ajutorul primit, contesa se căsătorește cu croitorul, asigurându-i acestuia o viață fericită și împlinită.
Povestea ilustrează teme precum curajul, loialitatea și aventura, combinând realismul cu elemente magice, ca în majoritatea basmelor Fraților Grimm. Este un exemplu clasic de basm în care binele triumfă asupra răului, iar personajele ajung la un final fericit.
„Racla de cleștar“, o poveste fascinantă a fraților Grimm, oferă numeroase interpretări posibile, fiecare concentrându-se pe teme și simboluri diferite. Iată câteva direcții în care această poveste poate fi interpretată:
Călătoria Inițiatică și Transformarea: Povestea croitorului ce își începe călătoria prin pădure simbolizează o inițiere sau o transformare personală. Drumul prin pădure și aventurile întâlnite pot fi văzute ca metafore pentru încercările și provocările vieții, care, odată depășite, ne transformă și ne împlinesc.
Simbolismul Naturii: Confruntarea dintre taur și cerb poate simboliza lupta dintre forțele întunecate și cele luminoase. Taurul, adesea asociat cu brutalitatea și întunericul, este învins de cerb, un simbol al purității și regăsirii drumului. Această luptă poate reflecta conflicte interioare în care binele triumfă asupra răului.
Puterea Dragostei și a Sacrificiului: Izbăvirea prin dragoste și sacrificiu este o temă centrală în poveste. Croitorul ajută la eliberarea contesei din racla de cleștar, iar iubirea dintre ei devine un mijloc de a readuce lumea la normalitate. Astfel, povestea subliniază importanța iubirii și a loialității în depășirea obstacolelor.
Viciile și Virtuțile Omenirii: Apariția vrăjitorului și ispitirea contesei sunt paralele cu tentanțiile și provocările morale ale vieții. Decizia contesei de a nu se supune duce la eliberarea ei, subliniind triumful virtuții asupra vicleniei și a răului.
Reziliența și Curajul Individual: Croitorul, un simbol al omului obișnuit, arată că oricine, indiferent de statut sau profesie, este capabil să înfrunte provocările vieții cu curaj și să depășească limitările percepute, câștigând astfel respect și fericire personală.
Această poveste a fraților Grimm nu doar că continuă să fascineze prin fantezia sa, ci și prin profunzimea simbolisticii și mesajelor ei universale, invitând cititorii să reflecte asupra propriei vieți și valorilor.
Analiza lingvistică și tematică a basmului „Racla de Clestar” de Frații Grimm scoate în evidență câteva aspecte esențiale caracteristice literaturii populare și basmelor europene:
Structura narativă: Basmul urmează structura tipică a unei călătorii inițiatice, în care protagonistul, un croitor de rând, trece prin provocări și pericole pentru a obține o recompensă finală. Această structură include elemente esențiale precum introducerea eroului, aventurile și probele la care este supus, culminând cu descoperirea marii sale recompense.
Caracterizarea personajelor: Personajele sunt tipice basmelor tradiționale, cu caractere bine definite. Croitorul este un personaj simplu dar curajos, care prin ingeniozitate și perseverență reușește să învingă obstacolele. Bătrânul moșneag și vrăjitorul sunt arhetipuri ale înțeleptului și antagonistului respectiv.
Utilizarea simbolurilor: Povestea abunda în simboluri tipice basmelor. De exemplu, pădurea reprezintă adesea necunoscutul și pericolele ascunse, în timp ce racla de cleștar simbolizează încapsularea și protecția magiei, dar și fragilitatea și transparența unui destin sortit să fie dezvăluit. Cerbul reprezintă frumusețea și libertatea, iar taurul, forța brută și pericolul.
Elementele magice: Magia este un element central, de la apariția lichidului în carafe, simbol al sufletelor capturate, până la transformările miraculoase și eliberarea de sub vrajă. Acest lucru reflectă credințele populare ale epocii și fascinația pentru forțele naturale și supranaturale.
Valoarea morală și mesajul: La fel ca multe alte basme, „Racla de Clestar” promovează valori morale precum curajul, loialitatea și dragostea. Prin faptele croitorului curajos, povestea transmite ideea că binele și dreptatea vor triumfa, iar dragostea adevărată poate elibera chiar și cele mai mari obstacole.
Limba și stilul: Limbajul basmului este simplu, dar plin de imaginație și vizualitate. Rândurile sunt ușor de urmărit, cu descrieri detaliate care invită cititorul să vizualizeze scenele și să empatizeze cu personajele. Stilul folosit este cel clasic al narativelor orale, cu multe descrieri și dialoguri care ajută la crearea unei imagini vii a poveștii.
Acest basm este reprezentativ pentru literatura Fraților Grimm, îmbinând într-un mod armonios elemente de aventură, mister și moralitate, specific literaturii folclorice europene.
Informații pentru analiza științifică
Indicator | Valoare |
---|---|
Număr | KHM 163 |
Aarne-Thompson-Uther-Index | ATU Typ 410 |
Traduceri | DE, EN, DA, ES, FR, PT, IT, JA, NL, PL, RO, RU, TR, VI, ZH |
Indicele de lizibilitate de Björnsson | 37.7 |
Flesch-Reading-Ease Index | 39.7 |
Flesch–Kincaid Grade-Level | 12 |
Gunning Fog Index | 16.2 |
Coleman–Liau Index | 8.3 |
SMOG Index | 12 |
Index automat de lizibilitate | 8.1 |
Numărul de caractere | 15.759 |
Număr de litere | 12.282 |
Numărul de propoziții | 146 |
Număr de cuvinte | 3.005 |
Cuvinte medii pe propoziție | 20,58 |
Cuvinte cu mai mult de 6 litere | 515 |
Procentul de cuvinte lungi | 17.1% |
Silabe totale | 5.194 |
Silabe medii pe cuvânt | 1,73 |
Cuvinte cu trei silabe | 600 |
Procentaj de cuvinte cu trei silabe | 20% |