Timp de lectură pentru copii: 7 min
A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea.
Dar mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu ştia ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiţă de catifea roşie şi pentru că-i şedea tare bine fetiţei şi nici nu mai voia să poarte altceva pe cap, o numiră de atunci Scufiţa Roşie.
Într-o zi, maică-sa îi zise:
– Scufiţă Roşie, ia bagă-n coşuleţ bucata asta de cozonac şi sticla asta cu vin şi du-le bunicii, că e bolnavă şi slăbită şi bunătăţile astea o să-i ajute să-şi mai vină în puteri.
Imagine: Otto Kubel (1868 – 1951)Da‘ vezi de pleacă mai înainte de-a se lăsa zăpuşeala şi caută de mergi frumos şi să nu te abaţi din drum; altfel, cine ştie, de alergi, ai putea să cazi şi să spargi sticla şi atunci bunicuţa cu ce o să se mai aleagă? Iar când o fi să intri în casă, nu uita să-i dai bunicii „bună dimineaţa“ şi vezi să nu înceapă a-ţi umbla ochii prin toate ungherele!
– Aşa am să fac! îi făgădui Scufiţa Roşie şi-şi luă rămas bun la plecare.
Bunica locuia în pădure, cam la vreo jumătate de ceas depărtare de sat. Şi de cum intră Scufiţa Roşie în rariştea codrului, numai ce-i ieşi înainte lupul.
Imagine: Otto Kubel (1868 – 1951)Dar Scufiţa Roşie nu ştia ce lighioană rea e lupul şi nu se temu defel când îl văzu.
– Bună ziua, Scufiţă Roşie! îi zise el.
– Mulţumesc frumos, lupule.
– Încotro aşa de dimineaţă, Scufiţă Roşie?
– Ia, până la bunicuţa!
– Şi ce duci acolo, sub şorţ?
– Cozonac şi vin. Mama a făcut ieri cozonac şi-i duc niţeluş şi bunicii, care-i bolnavă şi slăbită, să mănânce şi ea, ca să-şi mai vină în puteri.
– Da‘ unde şade bunică-ta, Scufiţă Roşie?
– Colo în pădure, la vreun sfert de ceas şi mai bine de aici. Cum ajungi sub cei trei stejari, ai şi dat de casa ei, iar ceva mai la vale e alunişul, pe care doar îl ştii! îi răspunse Scufiţa Roşie.
Lupul îşi zise în sinea lui: „Fragedă-i fetiţa asta! Ce mai îmbucătură pe cinste ar fi, zău aşa! Cu mult mai gustoasă decât baba! Da‘ e vorba că trebuie să fiu şiret şi să ticluiesc în aşa fel lucrurile ca să pun mâna pe amândouă“…
Mai merse lupul o bucată de drum alături de Scufiţa Roşie şi apoi începu să-i spună cu glas mieros:
– Scufiţă Roşie, ia te uită ce flori frumoase strălucesc în jurul tău! Şi tu nici nu le iei în seamă măcar… Şi mie mi se pare că n-auzi nici ce dulce cântă păsărelele! Atât de serioasă păşeşti pe drum, de parcă te-ai duce la şcoală.
Imagine: Otto Kubel (1868 – 1951)Şi e atât de plăcut să hoinăreşti şi să zburzi prin pădure; e atâta veselie!
Scufiţa Roşie ridică privirea şi când văzu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor, când privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care creşteau pretutindeni, îşi spuse în sinea ei:
„Mare bucurie i-aş face bunicii dacă i-aş duce şi-un buchet de flori proaspete! E atât de dimineaţă, că nu mi-e teamă c-am să întârzii!“
Imagine: Otto Kubel (1868 – 1951)Se abătu deci din drum şi o luă prin pădure, ca să culeagă flori. Rupea de ici una, de dincolo alta, dar îndată i se părea că puţin mai încolo îi zâmbeşte o floare şi mai ochioasă; alerga într-acolo şi, tot culegând margarete şi clopoţei, se pierdea tot mai mult în adâncul codrului. În ăst timp însă, lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii şi bătu la uşă:
– Cine-i acolo?
– Eu sunt, Scufiţa Roşie, şi-ţi aduc cozonac şi-o sticlă cu vin. Dar deschide uşa, bunicuţo!
– Apasă pe clanţă şi intră! răspunse bunica, că eu mă simt slăbită şi nu mă pot da jos din pat.
Lupul apăsă pe clanţă, deschise uşa, se repezi glonţ spre patul bunicii şi, fără să scoată o vorbă, o înghiţi. Se îmbrăcă apoi cu hainele ei, îşi puse pe cap scufiţa, se culcă în pat şi trase perdelele.
În vremea asta, Scufiţa Roşie culesese atâtea flori, că abia le mai putea duce. Cum alerga ea de colo până colo, deodată îşi aminti de bunica şi porni degrabă spre căscioara din pădure.
Imagine: Otto Kubel (1868 – 1951)Şi nu mică îi fu mirarea când văzu uşa data de perete.
De îndată ce intră în odaie, o cuprinse neliniştea; totul i se părea atât de ciudat, încât îşi spuse: „Vai, Doamne, ce-o fi azi cu mine, de mi-e aşa de frică? Că doar altădată mă simţeam atât de bine la bunicuţa!“
Şi fără să mai aştepte, strigă:
– Bună dimineaţa!
Dar nu primi nici un răspuns.
Scufiţa Roşie se apropie atunci de pat şi dădu perdelele la o parte. Bunicuţa stătea întinsă în pat, cu scufia trasă peste ochi, şi avea o înfăţişare atât de ciudată, încât fetiţa întrebă:
– Vai, bunicuţo, da‘ de ce ai urechi atât de mari?
– Ca să te pot auzi mai bine.
– Vai, bunicuţo, da‘ de ce ai ochi atât de mari?
– Ca să te pot vedea mai bine.
– Vai, bunicuţo, da‘ de ce ai mâini atât de mari?
– Ca să te pot apuca mai bine.
– Da‘, bunicuţo, de ce ai o coşcogeamite gura?
– Ca să te pot înghiţi mai bine.
N-apucă să sfârşească ultimul cuvânt, că şi sări jos din pat şi-o înghiţi pe biata Scufiţa Roşie.
După ce-şi potoli foamea, lupul se culcă din nou în pat şi, prinzându-l somnul, adormi şi începu să sforăie de se cutremurau pereţii. Şi se întâmplă ca tocmai atunci să treacă prin faţa casei un vânător.
Imagine: Otto Kubel (1868 – 1951)Auzi el horcăiturile şi-şi spuse:
„Bre, da‘ tare mai sforăie bătrâna! Nu cumva i-o fi rău?“ Intră în casă şi, când se apropie de pat, îl văzu pe lup tolănit acolo.
– Ei drăcie, nu-mi închipuiam c-o să te găsesc aici, ticălos bătrân! izbucni vânătorul. De când te caut!
Îşi potrivi puşca şi voi să tragă, dar în clipa aceea îi trecu prin minte: „Dar dacă lupul a înghiţit-o pe bătrână? Poate c-aş mai putea s-o scap!“ Aşa că nu mai trase, ci, luând o foarfecă, începu să taie burta lupului adormit.
Imagine: Paul Hey (1867 – 1952)Abia apucase să facă vreo două-trei tăieturi, că se şi văzu strălucind scufiţa cea roşie a fetiţei şi când mai făcu o tăietură, fetiţa sări afară şi strigă:
– Vai, ce spaimă am tras! Ce întuneric era în burta lupului! După aceea au scos-o afară şi pe bunică. Era încă în viaţă, dar abia mai răsufla. Scufiţa Roşie adună în grabă nişte pietroaie şi toţi trei umplură cu ele burta lupului.
Când se trezi, lupul voi s-o ia la sănătoasa, dar pietroaiele atârnau atât de greu, că dihania se prăbuşi la pământ şi dădu ortul popii.
Cei trei nu-şi mai încăpeau în piele de bucurie. Bunicuţa mâncă cozonacul şi bău vinul pe care-1 aduse fetiţa şi pe dată se înzdrăveni. Iar Scufiţa Roşie gândi în sinea ei, parcă mustrându-se: „De-aci înainte n-o să mă mai abat niciodată din drum când oi merge singură prin pădure, ci o să ascult de poveţele mamei!“
Learn languages. Double-tap on a word.Learn languages in context with Childstories.org and Deepl.com.Informații
Interpretări
Limbaj
„Scufița Roșie“ este un basm popular european, care a cunoscut numeroase variante de-a lungul timpului. Povestea cu care suntem cei mai familiarizați astăzi este cea adunată și publicată de frații Jacob și Wilhelm Grimm în secolul al XIX-lea, în colecția lor de povești populare. Povestea vorbește despre o fetiță numită Scufița Roșie, cunoscută astfel datorită scufiței roșii pe care o primește cadou de la bunica sa.
În poveste, Scufița Roșie este trimisă de mama ei să ducă niște bunătăți bunicii sale bolnave, care locuiește într-o căsuță în pădure. În drum, ea întâlnește lupul, care o convinge să se abată de la poteca principală pentru a culege flori. În acest timp, lupul se duce la casa bunicii, o înghite, și o așteaptă pe Scufița Roșie deghizat în bunică. Intrând în casă, Scufița Roșie observă că „bunica” ei arată ciudat, iar între cele două se dezvoltă celebrul dialog în care lupul explică de ce are urechile, ochii, mâinile și gura atât de mari. În final, lupul o înghite și pe Scufița Roșie.
Povestea are o întorsătură fericită datorită intervenției unui vânător, care aparține în alte versiuni și este uneori un tăietor de lemne. Vânătorul îl găsește pe lup dormind după masa copioasă, îi taie burta și le eliberează pe Scufița Roșie și bunica. Apoi, umplu burta lupului cu pietre, iar când lupul se trezește și încearcă să fugă, pietrele îl trag la pământ și moare.
Mesajul moral al basmului se referă în principal la importanța ascultării sfaturilor părinților și la pericolele întâlnirii cu străini sau abaterii de la drumul cunoscut. Scufița Roșie, după această aventură, promite să nu mai abată niciodată din drum și să urmeze povețele mamei. Povestea poate fi interpretată în mai multe moduri, fiecare versiune punând accent pe diferite valori sau avertizări.
Basmul „Scufița Roșie“ al Fraților Grimm este unul bogat în interpretări și simboluri, fiecare oferind perspective diferite asupra personajelor și acțiunilor.
Lecție de ascultare și responsabilitate: Mesajul principal al poveștii este importanța de a asculta de părinți și de a respecta regulile. Scufița Roșie primește instrucțiuni clare de la mama sa, dar alege să se abată de la ele, ceea ce duce la probleme. Aceasta poate fi interpretată ca o lecție despre consecințele neascultării și neatenției.
Reprezentarea pericolelor necunoscute: Lupul poate fi văzut ca o metaforă pentru pericolele necunoscute pe care le putem întâlni în viață. Interacțiunea fetiței cu lupul ilustrează naivitatea și vulnerabilitatea copiilor în fața acestor pericole și nevoia de a fi precauți.
Trecerea de la copilărie la maturitate: Unii interpretează basmul ca un simbol al tranziției de la copilărie la maturitate. Călătoria Scufiței Roșii prin pădure și confruntarea ei cu lupul reprezintă un rit de trecere, o provocare care o forțează să crească și să devină mai înțeleaptă.
Simbolism sexual: În anumite interpretări, mai ales în analizele psihanalitice, povestea este văzută ca având conotații sexuale. Lupul este văzut ca un prădător sexual, iar întâlnirea dintre el și Scufița Roșie simbolizează pericolul și atracția necunoscutului, precum și riscul de a fi corupt sau sedus.
Critică asupra naivității: Scufița Roșie este adesea interpretată ca un avertisment împotriva naivității și încrederii oarbe. Încrezându-se în vorbele dulci ale lupului, ea cade în capcana întinsă de acesta, ceea ce subliniază importanța de a fi circumspect și de a nu avea încredere prea ușor.
Element de justiție: În final, acțiunile vânătorului aduc un element de justiție și salvare, arătând că binele poate triumfa asupra răului. Aceasta ar putea sugera tema intervenției divine sau a faptului că binele va găsi o cale de a se impune în fața adversităților.
În concluzie, „Scufița Roșie“ continuă să fie un basm fascinant și complex, oferind o varietate de teme și lecții care pot fi interpretate diferit în funcție de perspectiva fiecărui cititor.
Analiza lingvistică a basmului „Scufiţa Roşie“ al Fraților Grimm urmărește să evidențieze particularitățile stilistice, semantice și structurale ale textului.
Structura narativă: Basmul urmează o structură clasică, cu o introducere, dezvoltare (peripeții), punct culminant și deznodământ. Se începe cu „A fost odată“, formulare tipică basmelor, indicând un timp nedeterminat și fantastic.
Personaje: Personajele principale includ Scufiţa Roşie, lupul și bunica, fiecare jucând un rol fundamental în evoluția poveștii. Dialogurile dintre personaje sunt esențiale, oferind dinamism și contribuind la dezvoltarea narațiunii.
Limbaj și stil: Limbajul este simplu, accesibil copiilor, dar cu suficiente detalii senzoriale pentru a crea o imagine vie. Se folosesc formule specifice basmelor, precum repetițiile („Vai, bunicuțo, da’ de ce ai. . . „), care ajută la sublinierea tensiunii și a caracteristicilor lupului deghizat.
Teme și simboluri: Basmele adesea transmit lecții moralizatoare. În cazul de față, textul subliniază importanța obedienței față de părinți și pericolele la care te expui din pricina naivității. Scufița roșie simbolizează inocența și vulnerabilitatea, în timp ce lupul reprezintă viclenia și pericolul.
Elemente de stilistică: Utilizarea diminutivelor („fetiţă“, „bunicuţa“) creează un ton afectuos și o atmosferă familială. Descrierile sunt vivide, cu imagini vizuale și olfactive care atrag cititorul în universul basmului (ex. „florile frumoase“, „dulce cântă păsărelele“).
Discurs indirect liber: Naratorul folosește discurs indirect liber pentru a reda gândurile personajelor, cum ar fi reflecțiile Scufiței Roșii cu privire la bucuria de a-i duce flori bunicii.
Concluzie: Basmul „Scufiţa Roşie“ este un amestec de aventură și lecții morale, excelent transmis printr-un limbaj clar și descriptiv. Acesta invită cititorii să reflecteze asupra comportamentului și alegerilor proprii, îmbracând înțelepciunea într-o poveste simplă și atractivă.
Prin analiza acestor elemente, putem observa cum Frații Grimm creează o operă literară care transcende generațiile, reușind să îmbine învățăturile morale cu narațiunea captivantă.
Informații pentru analiza științifică
Indicator | Valoare |
|---|---|
| Număr | KHM 26 |
| Aarne-Thompson-Uther-Index | ATU Typ 333 |
| Traduceri | DE, EN, EL, DA, ES, FR, PT, FI, HU, IT, JA, NL, KO, PL, RO, RU, TR, VI, ZH |
| Indicele de lizibilitate de Björnsson | 29.5 |
| Flesch-Reading-Ease Index | 46.5 |
| Flesch–Kincaid Grade-Level | 10.2 |
| Gunning Fog Index | 13.4 |
| Coleman–Liau Index | 7.4 |
| SMOG Index | 12 |
| Index automat de lizibilitate | 4 |
| Numărul de caractere | 6.248 |
| Număr de litere | 4.742 |
| Numărul de propoziții | 88 |
| Număr de cuvinte | 1.202 |
| Cuvinte medii pe propoziție | 13,66 |
| Cuvinte cu mai mult de 6 litere | 191 |
| Procentul de cuvinte lungi | 15.9% |
| Silabe totale | 2.081 |
| Silabe medii pe cuvânt | 1,73 |
| Cuvinte cu trei silabe | 252 |
| Procentaj de cuvinte cu trei silabe | 21% |
